Eu nu mă las…


“Eu nu mă las de-a noastră limbă

De limba noastră cea română! “

31 august – o zi atât de specială pentru noi, românii din Basarabia. Sărbătoare care atinge o coardă sensibilă a  poporului nostru, Limba noastră cea română a creat în decursul anilor atâtea controverse. Această problemă e atât de veche şi complicată de parcă niciodată nu-i vom găsi capătul. Oricum, la fiecare sfârşit de vară în sufletul meu înfloreşte o speranţă: poate vreodată limba română se va simţi în Basarabia ca la ea acasa.

Trebuie să te naşti şi să creşti între Nistru şi Prut ca să simţi şi să înţelegi nedreptatea care ni se face. Să mergi la unul dintre magazinele din Chişinău şi să ţi se răspundă cu „Ia ne ponimaiu” la salut, să ţi se spună „Govori po ruschi” la fiecare cuvânt al tău, să ai la conducerea statului persoane ce nu cunosc limba oficială. Nu mă înţelegeţi greşit, nu fac descriminări între minorităţi şi populaţia majoritară, respect cultura lor naţională, dar…Odată ce trăiesc de-o viaţă aici ar putea învăţa câteva fraze în română sau măcar s-ar strădui s-o înţeleagă, şi nu e chestiunea de nu pot, ci de nu vreau. Am avut o groază de astfel de experienţe – aşa numitele confruntări cu ruşii pe pământ românesc, am refuzat să le fac pe plac, poate  e o mândrie, eu consider că e respect pentru strămoşii noştri. Desigur, nu sunt toţi aşa, am o mulţime de cunoscuţi de alte naţionalităţi, cetăţeni ai Moldovei, oameni frumoşi şi culţi. Unii dintre ei depun eforturi substanţiale pentru a putea vorbi o română corectă, eu sunt supărată pentru încăpăţânarea celorlalţi, doar nu-i obligăm să renunţe la istoria lor, pur şi simplu ne dorim un pic de respect pentru acest pământ. Spuneţi-mi, dacă unul dintre noi pleacă în Paris să zicem, va aştepta ca toţi francezii să comunice în română sau va încerca să înveţe limba, cu atât mai mult când are de gând să se stabilească acolo?!  Însă cea mai mare greşeală o facem tot noi, cel puţin acei basarabeni care sunt atât de flexibili, atât de manevrabili, cei ce răspund cu „Horoşo” la îndemnul de a vorbi în rusă, cei ce renunţă atât de uşor la graiul matern. E bine, bine că cunoaştem o limbă în plus, dar asta nu înseamnă că trebuie s-o uitam pe cea maternă. Mă doare sufletul la auzul atâtor fraze româneşti doar pe jumate, la rusismele infiltrate în  discuţiile noastre. Dacă vorbim română, să fie română, dacă e rusă, las’să fie rusă, să nu ne batem joc nici de una, nici de cealaltă! Avem o limbă atât de frumoasă, atât de melodioasă, atât de a noastră, e păcat ce se alege din ea.

Vă felicit pe toţi, să ne bucurăm pentru tot ce avem, să avem grijă de graiul nostru!

P.s: Apropo, azi au fost anunţate rezultatele concursului, Pelinia este localitatea câştigătoare. Felicitări învingătorului, felicitări tuturor participanţilor! De ce să mint, sunt dezamăgită, aşteptam mai multe de la această pagină, dar asta e… Voi face abstracţie de nota mică care m-a îndepărtat de podium şi voi asigura blog-ului meu o continuitate. Îmi pare sincer rău dragi mereneni, mi-am dorit din tot sufletul ca localitatea noastră să obţină titlul de „Cel mai cel sat din Basarabia,” am dat tot ce-am avut mai bun, dar n-a fost momentul nostru de glorie…Poate altcineva, poate altădată.

Anunțuri

2 gânduri despre „Eu nu mă las…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s