Cu gândul la Mereniul nostru


De ani buni localitatea noastră îşi sărbătoreşte hramul la 21 noiembrie. E o sărbătoare cu însemnătate specială pentru toţi merenenii. Indiferent de locul în care ne-a aruncat globalizarea sau mai bine zis situaţia economică, în această zi suntem cu tot sufletul acasă. Acolo au rămas cărările copilăriei noastre, urmele viselor noastre, zâmbetele celor dragi.

Sper că aţi avut o zi luminată, o zi echilibrată în care aţi petrecut şi v-aţi simţit bine. Ar fi frumos să ne împărtăşiţi din amintirile voastre, să ne spuneţi cum aţi sărbătorit, astfel sutele de mereneni plecaţi în străinătate s-ar simţi mai acasă. Deci, lansez un apel, aştept  de la fiecare câteva rânduri cu privire la Hramul 2011. Nu am nevoie de detalii personale sau de  numele celor cu care aţi petrecut, nu vreau să aflu reţetele bucatelor pe care le-aţi pregătit…pur şi simplu, povestiţi-ne cum v-aţi simţit, ce aţi făcut, cum e satul nostru. Aştept mesajele voastre la adresa de mail: marcelush_isabela@yahoo.com până la data de 28 noiembrie, Voi publica fragmente din cele mai reuşite răspunsuri într-un articol viitor. Nu uitaţi, am creat acest blog pentru sufletul fiecărui merenean, aştept colaborarea voastră!

Am fost încântată să vizionez un video original, un mesaj de felicitare pentru localitate. E deosebit, mulţumim Sandu!

Anunțuri

După ultimele veşti…


Ades se întâmplă să numărăm clipe, să le gonim de plictiseală , ne dorim să se sfârşească. Aşteptăm să se încheie un curs plictisitor, să finisăm o zi de muncă, să trecem peste săptămânile de boală. Atâtea şi atâtea secunde trec indiferente pe lângă noi; nu le fructificăm, nu le dăm mare importanţă…S-au rătăcit prin imensitatea timpului fără a genera amintiri, le-am dat uitării. Însă uneori, câteva secunde schimbă destine. Orele noastre de somn sunt nelinişti pentru alţii, un zâmbet aici devine undeva o lacrimă, cerul nostru senin e o furtună în alt colţ de lume. Suntem 7 miliarde de oameni pe acest Pământ, fiecare trăieşte o altă dimensiune a existenţei. În timp ce noi numărăm clipele până la eliberarea de vreo activitate neplăcută, cineva se zbate între viaţă şi moarte. În timp ce noi ne facem planuri, undeva se stinge un vis.

Există clipe neînsemnate  şi momente pe care vrem să le tragem după noi, totuşi…Totuşi suntem responsabili pentru fiecare mişcare, pentru cuvânt, pentru acţiunile noastre. O mică neatenţie ne poate distruge, dar mai ales, îi poate nimici pe cei din jur. Cu ce sunt ei vinovaţi, de ce să sufere în urma faptelor noastre?! Suntem responsabili acasa, în trafic, la locul de muncă, orice interacţiune umană presupune un grad de seriozitate. Or, noi nu locuim izolaţi pe o insulă, trăim printre oameni şi asta implică respect şi grijă reciprocă. Libertatea noastră se termină acolo unde începe libertatea altuia, la fel e şi cu deciziile.

Orice student de la medicină trebuie să conşteintizeze faptul că o informaţie neasimilată acum, poate costa în viitor vieţi. Greşeala lui poate fi fatală. Dacă ai decis să lupţi pentru binele semenilor tăi, fii sigur că eşti capabil s-o faci. Dacă ai obţinut un permis de conducere, fii atent când eşti la volan. Respectă regulile de circulaţie, nu depăşi limita de viteză, nu consuma alcool. Comportamentul tău iresponsabil e un adevărat pericol public. Dacă eşti şoferul unui autocar, nu uita că ai în spate 30-40 de vieţi; mame, fraţi, copii, ce trebuie să se întoarcă acasă. Cine eşti tu ca să-i ucizi? De ce graba, indiferenţa şi neatenţia ta trebuie să le stingă strălucirea?!

Un minut devine o eternitate în mâinile altuia. Un minut se poate transforma în regret etern. Aveţi grijă de clipele voastre, folosiţi-le conştient!