La capitolul restanţă


Acum câteva săptămâni lansam un apel către voi, aşteptam impresiile de la Hramul 2011. Îmi cer scuze pentru întârziere, din păcate nu am reuşit să public mai devreme gândurile primite.

Valeria Bujac,plecată momentan în SUA cu o bursă de studii, ne-a povestit despre sărbătorile petrecute departe de casă. Iată ce ne-a scris:

Nu în zadar se spune că începi să preţuieşti lucrurile şi persoanele doar atunci când le pierzi. Hramul Mereniului a fost mereu o sărbatoare aşteptată, pentru că ştiam că o să ne întîlnim cu familia şi prietenii, o să sarbătorim frumos şi apoi o să mergem să jucăm o horă cum numai merenenii pot. Şi iată că am ajuns în 2011 şi, cu ajutorul multor persoane, mă aflu pentru un an în SUA… E 21 noiembrie, e luni, e Hramul celui mai drag sat – Mereni. In SUA oamenii nu sarbatoresc aşa ceva, deci prima jumătate de zi nu a fost foarte deosebită. Când am ajuns acasă, după terminarea orelor, în Moldova era deja ora 22:00… Am observat că un prieten a postat pe pagina sa un link, deschizându-l, am gasit un filmuleţ realizat de un consătean despre scumpa noastră localitate. M-a înecat în dor filmuleţul, dar asta nu a fost tot. Intimplator am dat de un reportaj PRO TV. Revăzând peisaje şi chipuri familiare, mi s-au umplut ochii de lacrimi, mi s-a împăienjenit vederea şi m-am convins înca o data ca nu e nicaieri mai bine decât la tine acasă. Oricât de mic nu ar fi satul meu, oricât de mulţi oameni ar pleca din el, eu mereu voi ramâne cu sufletul acolo. Mereni este lacaşul meu sfânt pe pamânt şi doar acolo sânt acasă. Preţuiţi ceea ce aveţi şi pe cei pe care îi aveţi alături… Mi-e dor de tine, satule preaiubit! La Mulţi Ani!