Ianuarie


Ianuarie. Un ianuarie de toamnă. Ceaţa şi ploaie, natura a îmbracat veşminte sumbre de gri. De mult timp îmi doream să hoinăresc prin satul nostru. Să surprind natura, să o admir, s-o simt. Acum câteva zile mi-am învins lenea, am înlăturat toate scuzele şi am urcat pe dealul copilăriei mele. Eu şi un decor istovit.Linişte.

Vreau să vă împărtăşesc din impresiile vizuale ale acelei mici ieşiri în natură.

Anunțuri

La capitolul restanţă


Acum câteva săptămâni lansam un apel către voi, aşteptam impresiile de la Hramul 2011. Îmi cer scuze pentru întârziere, din păcate nu am reuşit să public mai devreme gândurile primite.

Valeria Bujac,plecată momentan în SUA cu o bursă de studii, ne-a povestit despre sărbătorile petrecute departe de casă. Iată ce ne-a scris:

Nu în zadar se spune că începi să preţuieşti lucrurile şi persoanele doar atunci când le pierzi. Hramul Mereniului a fost mereu o sărbatoare aşteptată, pentru că ştiam că o să ne întîlnim cu familia şi prietenii, o să sarbătorim frumos şi apoi o să mergem să jucăm o horă cum numai merenenii pot. Şi iată că am ajuns în 2011 şi, cu ajutorul multor persoane, mă aflu pentru un an în SUA… E 21 noiembrie, e luni, e Hramul celui mai drag sat – Mereni. In SUA oamenii nu sarbatoresc aşa ceva, deci prima jumătate de zi nu a fost foarte deosebită. Când am ajuns acasă, după terminarea orelor, în Moldova era deja ora 22:00… Am observat că un prieten a postat pe pagina sa un link, deschizându-l, am gasit un filmuleţ realizat de un consătean despre scumpa noastră localitate. M-a înecat în dor filmuleţul, dar asta nu a fost tot. Intimplator am dat de un reportaj PRO TV. Revăzând peisaje şi chipuri familiare, mi s-au umplut ochii de lacrimi, mi s-a împăienjenit vederea şi m-am convins înca o data ca nu e nicaieri mai bine decât la tine acasă. Oricât de mic nu ar fi satul meu, oricât de mulţi oameni ar pleca din el, eu mereu voi ramâne cu sufletul acolo. Mereni este lacaşul meu sfânt pe pamânt şi doar acolo sânt acasă. Preţuiţi ceea ce aveţi şi pe cei pe care îi aveţi alături… Mi-e dor de tine, satule preaiubit! La Mulţi Ani!

 

Cu gândul la Mereniul nostru


De ani buni localitatea noastră îşi sărbătoreşte hramul la 21 noiembrie. E o sărbătoare cu însemnătate specială pentru toţi merenenii. Indiferent de locul în care ne-a aruncat globalizarea sau mai bine zis situaţia economică, în această zi suntem cu tot sufletul acasă. Acolo au rămas cărările copilăriei noastre, urmele viselor noastre, zâmbetele celor dragi.

Sper că aţi avut o zi luminată, o zi echilibrată în care aţi petrecut şi v-aţi simţit bine. Ar fi frumos să ne împărtăşiţi din amintirile voastre, să ne spuneţi cum aţi sărbătorit, astfel sutele de mereneni plecaţi în străinătate s-ar simţi mai acasă. Deci, lansez un apel, aştept  de la fiecare câteva rânduri cu privire la Hramul 2011. Nu am nevoie de detalii personale sau de  numele celor cu care aţi petrecut, nu vreau să aflu reţetele bucatelor pe care le-aţi pregătit…pur şi simplu, povestiţi-ne cum v-aţi simţit, ce aţi făcut, cum e satul nostru. Aştept mesajele voastre la adresa de mail: marcelush_isabela@yahoo.com până la data de 28 noiembrie, Voi publica fragmente din cele mai reuşite răspunsuri într-un articol viitor. Nu uitaţi, am creat acest blog pentru sufletul fiecărui merenean, aştept colaborarea voastră!

Am fost încântată să vizionez un video original, un mesaj de felicitare pentru localitate. E deosebit, mulţumim Sandu!

După ultimele veşti…


Ades se întâmplă să numărăm clipe, să le gonim de plictiseală , ne dorim să se sfârşească. Aşteptăm să se încheie un curs plictisitor, să finisăm o zi de muncă, să trecem peste săptămânile de boală. Atâtea şi atâtea secunde trec indiferente pe lângă noi; nu le fructificăm, nu le dăm mare importanţă…S-au rătăcit prin imensitatea timpului fără a genera amintiri, le-am dat uitării. Însă uneori, câteva secunde schimbă destine. Orele noastre de somn sunt nelinişti pentru alţii, un zâmbet aici devine undeva o lacrimă, cerul nostru senin e o furtună în alt colţ de lume. Suntem 7 miliarde de oameni pe acest Pământ, fiecare trăieşte o altă dimensiune a existenţei. În timp ce noi numărăm clipele până la eliberarea de vreo activitate neplăcută, cineva se zbate între viaţă şi moarte. În timp ce noi ne facem planuri, undeva se stinge un vis.

Există clipe neînsemnate  şi momente pe care vrem să le tragem după noi, totuşi…Totuşi suntem responsabili pentru fiecare mişcare, pentru cuvânt, pentru acţiunile noastre. O mică neatenţie ne poate distruge, dar mai ales, îi poate nimici pe cei din jur. Cu ce sunt ei vinovaţi, de ce să sufere în urma faptelor noastre?! Suntem responsabili acasa, în trafic, la locul de muncă, orice interacţiune umană presupune un grad de seriozitate. Or, noi nu locuim izolaţi pe o insulă, trăim printre oameni şi asta implică respect şi grijă reciprocă. Libertatea noastră se termină acolo unde începe libertatea altuia, la fel e şi cu deciziile.

Orice student de la medicină trebuie să conşteintizeze faptul că o informaţie neasimilată acum, poate costa în viitor vieţi. Greşeala lui poate fi fatală. Dacă ai decis să lupţi pentru binele semenilor tăi, fii sigur că eşti capabil s-o faci. Dacă ai obţinut un permis de conducere, fii atent când eşti la volan. Respectă regulile de circulaţie, nu depăşi limita de viteză, nu consuma alcool. Comportamentul tău iresponsabil e un adevărat pericol public. Dacă eşti şoferul unui autocar, nu uita că ai în spate 30-40 de vieţi; mame, fraţi, copii, ce trebuie să se întoarcă acasă. Cine eşti tu ca să-i ucizi? De ce graba, indiferenţa şi neatenţia ta trebuie să le stingă strălucirea?!

Un minut devine o eternitate în mâinile altuia. Un minut se poate transforma în regret etern. Aveţi grijă de clipele voastre, folosiţi-le conştient!

Avem nevoie de voturile voastre


Nu sunt jurnalist sau prozator, dar îmi place mult să scriu. Vreau să evoluez şi să mă perfecţionez, de aceea am decis să particip la concursul Limba română în Basarabia. Articolul meu îl puteţi vedea şi vota aici Lacrimi pentru limba română. Dacă v-a plăcut  ce-am scris aş fi foarte recunoscătoare pentru aprecierile voastre, votul îl puteţi acorda la sfârşitul articolului până la data de 2 octombrie, ora 24:00. Am mare nevoie de susţinerea voastră pentru a putea intra în faza de jurizare. Pentru a vota trebuie să vă înregistraţi aici: înregistrare.

De asemenea, vă rog să o susţineţi şi pe Irina Nichita. Are un articol foarte bun, pe care-l găsiţi aici: http://www.blog-pentru-basarabia.ro/nichita-irina-limba-romana-in-basarabia-978/.

Vă mulţumim anticipat!

Mereniul în toată simplitatea lui


Tot repetam că vreau să scriu despre oamenii deosebiţi nascuţi în localitatea noastră, să descopăr fărâme de frumos în mereneni, în viaţa şi activitatea lor. Astăzi am fost plăcut surprinsă de pozele lui Marian Platonov – student la Facultatea de Electronică, Telecomunicaţii si Tehnologia Informaţiei din Iaşi. Îl cunosc personal, e un băiat foarte inteligent, ambiţios, cu bun simţ. Mă bucur că a surprins cu aparatul foto momente din viaţa satului natal, momente pe care vreau să le vedeţi şi voi. Bravo, Marian!